Europa , casa mea
Ochii soarelui se deschid din imensitatea munţilor, trezind adâncurile şi înălţimile. Soarele îsi aruncă privirea strălucitoare asupra bătrânului continent. Petalele florilor, crescute în acest pământ mirific, plutesc în braţele vântului aşa cum aş dori să zbor şi eu, dintr-o parte în alta a casei mele, Europa. Sufletul mi-e nestatornic şi aş vrea să ajungă în toate ungherele casei, să-i poarte numele ei: Europa, pământ nemuritor, pământul strămoşilor noştri, vegetaţie vie, limpedă ca apele ce o scaldă.
Fiecare secol pare o zi în Europa, şi fiecare zi este o sărbătoare.
Dupa divina liturghie în greacă şi rusă pornesc în ritmul şăgalnicului vânt spre nordul Europei. Lângă iglurile lor pescarii laponi îşi deapănă povestea cea mai iscusită, care ne uneşte sufletele, în mod inevitabil unele de altele şi împreună de palatul teluric, Europa.
Întreg Pământul nu cuprinde un tărâm atât de mirific, precum e casa mea, nu e alt loc în lume, în care se aud alături sunetele acute ale naiului.
Gândurile mele sunt şi ale laponului. Avem aceleaşi simţăminte pure şi înălţătoare, aceleaşi aripi neatinse, aceleaşi trăiri chiar dacă limba diferă, căci nu poţi încătuşa trăirea în lanţuri de cuvinte.
Europa, tărâm divin şerpuieşte din pasionala Peninsulă Iberică, trecând prin munţii exotici şi prin dealurile suave ale Andaluziei gustând din cărnoasele portocale şi din divinul vin, trecând prin imuabilii Pirinei, răcorindu-şi fruntea pe văile Loarei şi Senei, dar şi la izvoarele neliniştitei Dunări.
Coborând în colinele şi bogatul podiş al Volgăi, se descoperă noi privelisti încântătoare.
În regiunea neînfricaţilor Balcani strugurii şi măslinele fascinează profund.
Ceaţa deasa şi ploile britanicilor îi sunt potrivnice.
Pe crestele colosale ale scandinavilor, îngheţata tăcere o înfioară dulce văzând munţii aceia care se întindeau spre cer.
Europa e singura care transformă câmpiile sterpe în cele mai roditoare grânare, doar ea putea să privească munţii şi să îi admire în deplinătatea frumuseţii lor.
Lămâile şi vinul se revărsă din adâncurile mediteraneene ale italicilor şi francezilor.
În inima Carpaţilor, fiica splendidă a Pangeei, poate găsi liniştea melancolică a pustiei în mijlocul forfotei haotice.
În centrul acestui continent, în inima întregii lumi se află pocalul iubirii şi fericirii.
Nu există un continent mai sofisticat şi totuşi atât de simplu, nici o ţărână mai dulce şi mai primitoare decât a Europei.
În ciuda vremurilor mereu schimbătoare care acoperă acest pământ diafan, rămâne casa mea, în toată splendoarea ei.
Diversitatea susţine unitatea, iar detaliile oferă frumuseţea autentică.
Doar aici în Europa mă pot simţi ca acasă, căci sângele ei divin clocoteşte în fiece muritor care paşeşte pe aceste ţinuturi, iar un sentiment înălţător îmi strigă în suflet: Europa, casa mea!
"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu